K.A.Lantz. Dostoievski s-a specializat în analiza stărilor patologice ale minții (nebunia, crima sau suicidul), precum și în explorarea unor procese extreme ca auto-distrugerea, umilirea, dominația tiranică, furia ucigașă[23]. La 23 ianuarie 1850, Dostoievski ajunge, împreună cu Serghei Dimov, la închisoarea din Omsk. », Dostoievski, « Вам мою точную биографию, то прямо Вам заявляю,что в настоящее время к тому не способен. Atunci Dumnezeu îți va reda viața. “Amintiri din casa morților” este un roman semi-autobiografic scris de autorul rus Feodor Dostoievski. După asasinarea lui Mihail Dostoievski, sentimentul vinovăției și supraeul autoritar, vindicativ, care a luat trăsăturile tatălui, i-au declanșat nevroza[97][98][99]. It is unclear how many attended his funeral. Una din primele amintiri ale scriitorului rămâne aceea în care își recită rugăciunile în fața icoanelor, în prezența unor musafiri care îl contemplă admirativ[53]. "[121] He maintained that political parties ultimately led to social discord. La începutul secolului al XIX-lea, părinții acestor familii au încetat să mai fie atrași de creștinismul ortodox, chiar dacă au continuat să își boteze copiii în spiritul acestei religii și să respecte, în mod formal, ritualurile[33]. Néanmoins, l'auteur relate avec brillot l'histoire de Russie de l'époque. « Ce sunt succesele mele din Petersburg? Летом духота нестерпимая, зимою холод невыносимый. The smell of the privy pervaded the entire building, and the small bathroom had to suffice for more than 200 people. Nu avea cum să anticipeze însă ca cel mai mare dușman al creștinismului ortodox se afla în interiorul Rusiei și nu în afara ei. Călătoria continuă prin Frankfurt, Darmstadt, Heidelberg și Karlsruhe. Nevoia de a scrie îl chinuie în mod constant[193]. În cele din urmă se retrage cu Aleksandr Wrangel într-o dacea de la periferia localității și își cultivă pasiunea pentru grădinărit[215]. Nu se ridică însă niciodată la statutul de geniu diabolic, ci se afundă în banalitate și grosolănie. « Это была земля, не оскверненная грехопадением », Dostoievski. Franz Kafka îl consideră pe Dostoievski « rudă de sânge » (blutsverwandt)[513] și scrie Procesul sub influența unor romane ca Frații Karamazov sau Crimă și pedeapsă[514]. Пг., 1923, с.30; Белов С. Там, где «жил» Раскольников. Some critics, such as Nikolay Dobrolyubov, Ivan Bunin and Vladimir Nabokov, viewed his writing as excessively psychological and philosophical rather than artistic. Linda Ivanits. (1997). Stavroghin nu este un afiliat politic, nici nu face parte oficial din grupul lui Verhovenski; derapajele lui au gratuitatea și „grandoarea” pe care doar o conștiință dislocată complet de conceptele de bine și rău le poate genera. When he returned to Russia, Tsar Alexander II ordered Dostoevsky to visit his palace to present the Diary to him, and he asked him to educate his sons, Sergey and Paul. După eliberare, a fost obligat să se înroleze ca soldat, iar apoi a lucrat ca scriitor și jurnalist. [362] ». Avântul internațional al Rusiei trebuie însă mereu însoțit de o conștiință a propriei identități naționale, căci altfel poate duce la dezrădăcinarea de glia străbună, rodina (родина), ca în cazurile lui Raskolnikov, Kirilov, Stavroghin sau Ivan Karamazov. Но скоро я поняла, что это не простая "слабость воли", а всепоглощающая человека страсть, нечто стихийное, против чего даже твердый характер бороться не может. Antonelli, the government agent who had reported the group, wrote in his statement that at least one of the papers criticised Russian politics and religion. 613-614 în "Dostoevsky: A Writer in his Time." He was described as a pale, introverted dreamer and an over-excitable romantic. Frank, Influența Annei Radcliffe este notabilă. Prima parte este un monolog, ale cărui idei, aparent dezordonate, se încheagă treptat într-un veritabil eseu filozofic. Mai mult, Dostoievski se angajează să îi furnizeze un nou roman de 160 de pagini până la 1 noiembrie 1866. « Мне нужно денег. Câteva din momentele copilăriei scriitorului și-au găsit un loc în opera acestuia. În timpul interogatoriului, Dostoievski încearcă să se disculpe, spunând despre textul Scrisorii « Am fost ferm convins că nu poate duce pe nimeni în ispită, chiar dacă nu îi lipsește o anume valoare literară [...] Nu sunt complet de acord cu niciuna din exagerările pe care le conține [165]». »Dostoievski. [129] He was influenced by the Russian translation of Johannes Hübner's One Hundred and Four Sacred Stories from the Old and New Testaments Selected for Children (partly a German bible for children and partly a catechism). "Пяти-шестилетний ребёнок знает иногда о боге или о добре и зле такие удивительные вещи и такой неожиданной глубины, что поневоле заключишь, что этому младенцу даны природою какие-нибудь другие средства приобретения знаний, не только нам неизвестные, но которые мы даже, на основании педагогики, должны бы были почти отвергнуть. « При начале всякого народа, всякой национальности идея нравственная всегда предшествовала зарождению национальности, ибо она же и создавала ее. After a fourteen-day sleigh ride, the prisoners reached Tobolsk, a prisoner way station. С тех пор как я себя помню, я помню любовь ко мне родителей. "), p. 172-173 în "The Cambridge Companion to Dostoevskii". « Мы увидели этих великих страдалиц, добровольно последовавших за своими мужьями в Сибирь. [185] According to critic Alexander Burry, some of the most effective adaptions are Sergei Prokofiev's opera The Gambler, Leoš Janáček's opera From the House of the Dead, Akira Kurosawa's film The Idiot and Andrzej Wajda's film The Possessed. [38][39], After The Double received negative reviews, Dostoevsky's health declined and he had more frequent seizures, but he continued writing. Dostoevsky finished The Adolescent at the end of 1875, although passages of it had been serialised in Notes of the Fatherland since January. Nicolai Strahov, care îl însoțea atunci pe Tolstoi a susținut că Tolstoi i-ar fi cerut să nu-l introducă nimănui și astfel întâlnirea istorică a fost ratată. Numeroase statui sau plăci memoriale se găsesc în orașe ca Moscova, Sankt Petersburg, Novosibirsk, Omsk, Semipalatinsk, Kusnețk, Darovoie, Staraia Russa, Liublino, Tallinn, Dresda, Baden-Baden și Wiesbaden. Nu spiritul unei vremi, ci un travaliu de milenii întregi a pregătit un asemenea rezultat în sufletului omului[112]». From 1846 to 1848 he released several short stories in the magazine Annals of the Fatherland, including "Mr. Prokharchin", "The Landlady", "A Weak Heart", and "White Nights". Noi stăteam ca heringii în butoi. Brusc, s-a auzit un strigăt groaznic, neomenesc, sau mai bine zis un urlet de fiară; Feodor Mihailovici a început să se rostogolească în față. Prin ele, Dostoievski își demonstrează talentul de observator extraordinar al psihologiei umane și al realităților politice și religioase dintr-o Rusie aflată în procesul de modernizare. While returning to St Petersburg to finalise his Diary, he visited Darovoye, where he had spent much of his childhood. Anul următor sunt trimiși la Cermak, cea mai bună școală-internat din Moscova. În ciuda obiecțiilor formulate de familia Ivolghin, Ganea vrea să se însoare cu Nastasia Filippovna și negociază cu protectorul ei, moșierul Toțki, o zestre de 75 000 de ruble. [180] The German translator Wilhelm Wolfsohn published one of the first translations, parts of Poor Folk, in an 1846–1847 magazine,[181] and a French translation followed. Ivan și Alioșa, băieții din a doua căsătorie, au incompatibilități spiritual-filozofice cu mentalitatea vetustă și desfrânată a moșierului. [463] În ultimii zece ani de viață, Dostoievski era de altfel convins că „Antihristul se născuse”, iar sfârșitul lumii (apocalipsa biblică) urma să aibă loc curând (obsesii dostoievskiene pe care narodnicii vremii le considerau drept „delir” și „halucinații epileptice”). Princeton University Press 2010. [153][154] Hermann Hesse enjoyed Dostoevsky's work and cautioned that to read him is like a "glimpse into the havoc". He deemed Russian Orthodoxy to be the ideal form of Christianity. A. Boyce Gibson observă că fiecare din cei trei fii „legitimi” ai lui Feodor Karamazov stă în centrul romanului: Dmitri monopolizează firul epic, Ivan construiește nucleul ideologic, iar Alioșa trasează ținta spirituală[436]. The first part is a record of his thoughts about society and his character. », Bahtin. ». [...] Du-te chiar acum, în clipa asta, la răspântia cea mai apropiată, prosternă-te adânc, sărută pământul pe care l-ai pângărit, apoi închină-te lumii întregi, în cele patru zări, și rostește tare, în auzul tuturor: «Am ucis!». În literatura română, influența lui Dostoievski se face remarcată mai ales prin romanele Huliganii de Mircea Eliade sau Animale bolnave de Nicolae Breban. Вообрази себе старое, ветхое, деревянное здание, которое давно уже положено сломать и которое уже не может служить. Mă privea insistent cu ochii lui inteligenți, cenușiu-albaștri, încerca să se uite în sufletul meu - ce fel de om sunt? Вокруг Настасьи Филипповны – мрачная, инфернальная. Devine profesor particular pentru câțiva copii de familie bună și se împrietenește cu locotenent-colonelul Belihov, comandantul batalionului său, care îl invită adesea pentru a-l auzi cum citește ziare și reviste[211]. Наука, 1956. Pentru « serviciul deosebit de zelos [40] », medicul Mihail Dostoievski primește în 1828 ordinul Sfintei Ana și devine asesor de colegiu [41], ceea ce îi oferă de jure statutul de nobil. [179], Dostoevsky's books have been translated into more than 170 languages. Joseph Frank remarcă însă că în scrisoarea lui Feodor Dostoievski adresată fratelui mai mare[100], scriitorul se arată mai degrabă ușurat, despovărat fiind de sarcina de a deveni inginer militar și putând să își plănuiască viitorul în literatură cu mai multă relaxare[101]. Cambridge University Press 2004. pp. ("Semnificația acestui pasaj pentru Dostoievski de mai târziu e mult dezbătută, în special predicția că va rămâne un copil al necredinței și scepticismului până la moarte. Un fir epic paralel urmărește destinul surorii lui Raskolnikov, Avdotia Romanovna (Dunia) care încearcă să salveze situația materială a familiei printr-o căsătorie de conveniență cu avocatul Lujin. [178] The Scottish poet and critic Edwin Muir, however, addressed this criticism, noting that "regarding the 'oddness' of Dostoevsky's characters, it has been pointed out that they perhaps only seem 'pathological', whereas in reality they are 'only visualized more clearly than any figures in imaginative literature'. After his release from prison, Dostoevsky incorporated religious themes, especially those of Russian Orthodoxy, into his writing. Pentru acești critici, adepți ai existențialismului, adeziunea lui Dostoievski la ortodoxism nu este una autentică, iar voci precum cele ale lui Ippolit, Kirillov, Ivan Karamazov sau Marele Inchizitor trădează o conștiință măcinată de îndoială. În mod clar Dostoievski anilor 1870 n-a scris nimic care să confirme o astfel de teză. Prințul patronează un ziar conservator subvenționat de stat, Cetățeanul (Гражданин), la care contribuie și Dostoievski în 1873[303] cu articole periodice. Все в человеке и для человека. Romanul dostoievskian este, din acest motiv, un roman de idei, în care puncte de vedere conflictuale, întrupate de personaje inedite, se dezvoltă în contrapunct într-un crescendo insuportabil. [10][7][8], Fyodor Dostoevsky, born on 11 November [O.S. Ferestrele mici erau atât de acoperite de brumă, încât toată ziua era aproape imposibil de citit. Un alt traseu spiritual parcurg personaje bine-intenționate, dar mult prea raționale și orgolioase, precum Raskolnikov (cel mai cunoscut personaj al lui Dostoievski[405]) sau Ivan Karamazov. În camera de spital, Dostoievski notează într-un caiet expresii și argouri tipice limbajului pitoresc al prizonierilor din Omsk. Dostoevsky proposed that they establish a new periodical, which would be called A Writer's Diary and would include a collection of essays, but funds were lacking, and the Diary was published in Vladimir Meshchersky's The Citizen, beginning on 1 January, in return for a salary of 3,000 rubles per year. All the floors were rotten. [68][69], The first two parts of Crime and Punishment were published in January and February 1866 in the periodical The Russian Messenger,[70] attracting at least 500 new subscribers to the magazine. » [392]. Grigorovici este cel care îi duce manuscrisul poetului Nikolai Nekrasov, care, la rândul său, i-l arată lui Belinski. Edited by Mary Petrusewicz. Author:Joseph Frank. "[133], According to an officer at the military academy, Dostoevsky was profoundly religious, followed Orthodox practice, and regularly read the Gospels and Heinrich Zschokke's Die Stunden der Andacht ("Hours of Devotion"), which "preached a sentimental version of Christianity entirely free from dogmatic content and with a strong emphasis on giving Christian love a social application." Proiectul este abandonat în 1857, când autorul recapătă dreptul de a publica și devine interesat de scrierea unor romane și a unor povestiri[225]. [173] An Eagle Award-winning TV series directed by Vladimir Khotinenko about Dostoevsky's life was screened in 2011. [210][208][209], "Dostoevsky" redirects here. Cea din urmă este cunoscută pentru desenele murale alcătuite de Ivan Nikolaev, desene care înfățișează scene din lurcrările lui Dostoievski, unele chiar controversate, de crimă și suicid[525][526]. Universul său literar reflectă criza socială și spirituală a Rusiei Țariste din secolul al XIX-lea, închipuind ciocniri polifonice [22] între personaje originale și paradoxale, marcate de un profund psihologism și tragism, aflate într-o permanentă și pasionantă căutare a armoniei sociale și umane. » Dostoievski. Cu toate acestea, Dostoievski a fost foarte popular și iubit de cititorii Uniunii Sovietice, cărțile lui fiind vândute în peste 34 de milioane de exemplare, din 1917 până în 1981, ceea ce înseamnă aproape 540.000 de copii pe an. He visited Ems for the third time and was told that he might live for another 15 years if he moved to a healthier climate. Își citește romanul la unul din saloanele organizate de soții Ivan Panaev și Avdotia Panaeva[126]. Libertatea unei minorități este sporită astfel printr-o sacrificare drastică a libertății majorității. « прекрасное, возвышенное созданье, правильный очерк человека, который представили нам и Шекспир и Шиллер; но он уже готов был тогда пасть в мрачную манию характеров байроновских. traducere de Leonida Teodorescu, « [...] плакал, как женщина, стоя пред остывавшим телом своей любимицы, и покрывал ее бледное личико и ручки горячими поцелуями. Пристально оглядывая меня своими умными, серо-синими глазами, казалось, он старался заглянуть мне в душу, - что, мол, я за человек? The Adolescent chronicles the life of Arkady Dolgoruky, the illegitimate child of the landowner Versilov and a peasant mother. De multe ori lucrările sale sunt considerate profetice[23], deoarece au anticipat comportamentul revoluționarilor bolșevici, precum și efectul unor curente socioeconomice și geopolitice specifice secolului al XX-lea: progresivism[25], socialism[26], nihilism. Prințul Mîșkin înnebunește și este internat într-un sanatoriu. Chiar în ultimul moment un ordin al țarului a întrerupt execuția, iar pedeapsa a fost comutată la muncă silnică în Siberia și serviciu militar pe viață. He schemes to consolidate their loyalty to him and each other by murdering Ivan Shatov, a fellow conspirator. Devine medic militar la un spital din Moscova în timpul campaniei din 1812[37] și o cunoaște în 1818 pe Maria Neceaieva (mama scriitorului), născută într-o familie de negustori. « Но тогда — тогда я был слеп, верил в теории и утопии. Efortul pricinuit de greutatea etajerei a făcut ca o arteră pulmonară să îi plesnească. [479] rămân nediferențiate pentru un cititor necunoscător al limbii ruse. Investigațiile durează șase luni[157], timp în care acuzații sunt încarcerați în Fortăreața Petru și Pavel din Sankt Petersburg, cunoscută și ca « Bastilia Rusiei » pentru faptul că era rezervată în special deținuților politici[159]. Diatribele lui Dostoievski culminează cu: În literatură, urmele antisemitismului lui Dostoievski sunt mult mai palide. Spre mijlocul anilor 1840, Dostoievski se simte mai mult atras de realismul și comicul lui Gogol decât de romantismul unor poeți ca Schiller sau Pușkin[116]. From there he was assigned to a Moscow hospital, where he served as military doctor, and in 1818, he was appointed a senior physician. Pentru a trăi fericiți, oamenii trebuie doar să se simtă liberi, dar în realitate să fie subjugați de o autoritate precum Biserica: Omul din subterană, dimpotrivă, preamărește libertatea ca pe o trăsătură esențială a umanității; libertatea este privilegiul omului de a se îndrepta spre rău și dezastru, de a sfida rațiunea și legile determinismului: Așa cum observă Kenneth Lantz, la Dostoievski libertatea trebuie întotdeauna înțeleasă prin intermediul lui Dumnezeu, căci altfel conduce la autodistrugere[484]. Poesía rusa — Crítica e interpretación 2. [34][26], Dostoevsky completed his first novel, Poor Folk, in May 1845. However, his relationship with Belinsky became increasingly strained as Belinsky's atheism and dislike of religion clashed with Dostoevsky's Russian Orthodox beliefs. Edited by Mary Petrusewicz. În Bobok, naratorul asistă într-un cimitir la conversațiile morților despre jocurile de cărți și scandalurile politice, iar în Visul unui om ridicol, eroul experimentează o călătorie onirică spre o insulă idilică, identificată ca fiind « pământul înainte de Căderea în păcat »[376]. Așa cum dezvăluie Avdotia Panaeva, « Din cauza tinereții și a nervozității, nu putea să se controleze și își exprima prea deschis vanitatea auctorială și părerea foarte bună despre propriul talent scriitoricesc[127].» Unii literați, ca Nekrasov și Turgheniev[128], ostilizați de comportamentul scriitorului, compun un poem satiric unde Dostoiesvki este numit, ca Don Quijote, « Cavalerul tristei figuri »[23]. », Dostoievski. Mai târziu, după achiziționarea domeniului de la țară[51], Dostoievski nu are niciun fel de restricții în a se juca cu copiii țăranilor sau în a-i ajuta pe adulți la muncile câmpului[52]. The incident haunted him, and the theme of the desire of a mature man for a young girl appears in The Devils, The Brothers Karamazov, Crime and Punishment, and other writings. » Dostoievski. Ivan nu va mai recurge niciodată la acest Dumnezeu misterios, ci la un principiu mai înalt - justiția. Rogojin îl percepe pe Mîșkin ca pe un rival și chiar încearcă să îl asasineze, dar ocazia îi este zădărnicită când prințul este cuprins pe neașteptate de un atac de epilepsie. Scriitorul începe să lucreze, din septembrie 1867, la un nou roman, dar procesul de creație este foarte anevoios și dezordonat, din cauza tot mai frecventelor crize de epilepsie și a dificultăților financiare[289]. Este imediat interesată de viața lui Dostoievski. [31] Dostoevsky's first completed literary work, a translation of Honoré de Balzac's novel Eugénie Grandet, was published in June and July 1843 in the 6th and 7th volume of the journal Repertoire and Pantheon,[32][33] followed by several other translations. [90][91], Anna proposed that they spend the winter in Staraya Russa to allow Dostoevsky to rest, although doctors had suggested a second visit to Ems because his health had previously improved there. An important stylistic element in Dostoevsky's writing is polyphony, the simultaneous presence of multiple narrative voices and perspectives. Țăranul îl liniștește și face semnul crucii deasupra copilului, iar între cei doi se stabilește imediat o comunicare spirituală deosebită[52]. Entuziasmul criticului nu poate fi stăvilit: Oameni sărmani, cu prezentarea sa plină de compasiune a locuitorilor săraci din orașe, « revelează taine ale vieții și personaje din Rusia cum nimeni nici nu a mai visat înainte » și este « primul roman social » rus, singurul său defect fiind prolixitatea[121][122][123]. Li se părea că niciodată n-au existat verdicte, deducții științifice, convingeri morale și credințe mai neclintite ca ale lor. Este o opinie comună a criticilor literari că, alături de operele lui Dante Alighieri, William Shakespeare, Miguel de Cervantes, Victor Hugo și ale altor câțiva mari scriitori, romanele, povestirile și nuvelele lui Dostoievski se înscriu în Canonul european și au influențat în mod decisiv curente ca existențialismul și expresionismul. În opoziție cu aceste idei, protagonistul subteranei elogiază capacitatea omului de a se abate de la drumul rațiunii și al avantajului propriu, de a fi liber să aleagă și răul, nu doar binele[414]. He declined an invitation to an international congress on copyright in Paris after his son Alyosha had a severe epileptic seizure and died on 16 May.

Fnac Gare Montparnasse Horaires, Lcn En Direct Point De Presse, Citation Flamme Amour, Maxime Le Forestier San Francisco Chords, Amnesty Maroc Contact, Vie étudiante Cergy,